Astăzi am cunoscut un tânăr care mi-a povestit că, din fericire, și-a găsit alt loc de muncă. Lucra la un hotel din centrul Bucureștiului, iar acum tocmai începuse la alt hotel. Nu plecase pentru un salariu mai mare sau pentru condiții mai avantajoase. Nu, își dăduse demisia pentru că nu mai găsea nicio satisfacție în ce făcea sau ar fi putut să facă. Simțea că nu are libertatea să acționeze astfel încât clienții să fie muțumiți. Conducerea îi pusese în vedere că trebuie să respecte regulile, să acționeze numai conform normelor și procedurilor. Dacă un client solicită ceva ce nu este 'descris' în proceduri, trebuie să refuze solicitarea. Chiar dacă este vorba despre un lucru foarte simplu. Însă, cu un zâmbet trist, mi-a spus: 'Eu nu pot să fac asta. Eu vreau să ajut oamenii, am în sânge asta, asta îmi doresc. Așa că, dacă clientul îmi cere ceva ce pot să îi ofer, fără prea mult efort, timp sau costuri, atunci îi ofer ce îmi cere.' Era evident că nu urmase întotdeauna normele și procedurile. Mi-a povestit că, după tura de noapte, de obicei primea un telefon, imediat ce ajungea acasă. De cele mai multe ori, managerul începea să îi spună că, din nou, 'încălcase regulile' și că trebuie să își schimbe comportamentul. Iar asta s-a repetat, iar și iar, până când a găsit alt angajator, care să îi aprecieze comportamentul.
 

Chiar și în ziua de azi, acesta nu este un exemplu ieșit din comun. Există un tip de manageri cărora le place să controleze totul. Cred că, printr-un astfel de control total, totul o să meargă bine. Dar nu se întâmplă așa. La început, n-o să recunoască faptul că lucrurile nu merg bine. Apoi, când în sfârșit deschid ochii, sau când managerul lor le deschide ochii, dau vina pe angajați. Pentru că n-au făcut ce le-au spus ei să facă. Mi-e milă de astfel de manageri. Încă trăiesc în trecut, într-o perioadă în care, mai mult sau mai puțin, puteai controla totul. Și viața era mai puțin complexă, iar clienții nu erau atât de exigenți. Mesaj pentru toți acești maniaci ai controlului: asta era valabil acum 30 de ani, nu credeți că e momentul să schimbați ceva? Sau viața voastră s-a oprit în loc??