Dictatura este ceva greșit?
În urmă cu un an, un incendiu a izbucnit intr-un apartament din proximitatea biroului nostru. În câteva minute, acoperișul de lemn luase foc şi flăcările erau mai înalte de un metru. Pompierii au sosit rapid, și-au montat echipamentele şi au început să caute posibile victime în clădire. O parte dintre pompieri a început să stingă focul. Totul a decurs în mod eficient şi, din fericire,  nu au fost victime. Pompierii s-au dovedit foarte eficienți și au comunicat unii cu alții doar atunci când a fost necesar. Comandantul lor le-a trasat sarcini care au fost executate fără comentarii. Eu sunt întotdeauna impresionat de cât de bine își fac pompierii treaba.
În adevăratul sens al cuvântului, comandantul este un dictator atunci când pompierii sunt în exercițiul funcțiunii.
 
Iniţial, în Republica romană termenul de "Dictator' nu a avut un sens peiorativ. În Imperiul Roman, un dictator era un magistrat căruia îi era acordată puterea deplină pentru o durată limitată de timp. Când își termina mandatul, Dictatorul redevenea magistrat. De fapt, el se afla în aceeaşi situaţie cu Comandantul pompierilor. Şi cred că toţi vor fi de acord că este indicat să existe un comandant cu atribuții depline atunci când este nevoie de stingerea focului. Este o situație de criză şi nu există timp de pierdut cu discuţii.
Conotația negativă a cuvântului a apărut când Cornelius Sulla (138 î.Hr – 78 î.Hr), un general roman şi om de stat, a decis că va exercita conducerea pe timp nelimitat. Iulius Cezar a urmat exemplul lui Sulla și a anunțat că a fost "dictator perpeteo". Acest lucru nu l-a ajutat, deoarece a fost ucis o lună mai târziu.
 
Când funcționează stilul de conducere dictatorial
Se poate întâmpla ca stilul de conducere dictatorial să ajute compania să meargă mai departe. Acest stil de conducere poate fi deosebit de eficient atunci când un grup este dezorganizat şi face puțin efort sau nu face deloc pentru a lucra în adevăratul sens al cuvântului. În acest caz, dictatorul are nevoie să lanseze un apel real, de ”trezire”. Şi trebuie să sublinieze clar faptul că membrii echipei sunt responsabili în mod individual de acțiunile lor, ca membri ai companiei. Într-un asemenea context, liderul poate decide chiar să concedieze oameni care nu doresc să își asume responsabilitatea. Dar va fi evident că stilul de conducere dictatorial nu oferă un mediu de lucru creativ și bazat pe încredere. Liderul poate fi văzut, totodată, ca asupritor si nedrept. Şi pentru beneficiul societăţii, stilul de conducere dictatorial, văzut ca o constantă și nu doar pe timp de criză, este întotdeauna ineficient şi distructiv pe termen lung.
 
Cum să recunoști dictatorii
Dar cum putem recunoaşte stilul de conducere dictatorial? De fapt, acest lucru este destul de simplu de aflat. Un dictator nu pune întrebări. Pentru că un dictator nu este interesat de părerile celorlaltor oameni. Dictatorul se aşteaptă ca oamenii din echipa lui sau a ei să-l urmeze fără să pună întrebări și fără să pună la îndoială autoritatea lui sau a ei. Dictatorul nu permite greșeli. Dictatorii aşteaptă o performanţă ridicată, de cea mai bună calitate, tot timpul. Greşelile conduc adesea la demitere sau la o altă formă de sancțiune individuală. Dictatorul percepe, de asemenea, cunoaşterea ca pe o putere. Din acest motiv, dictatorii păstrează informaţiile importante pentru ei inșiși, organizează întâlniri „unul-la-unul”, în care oferă puține informații și numai atunci când sunt absolut necesare.
 
În zilele noastre
În zilele noastre, oamenii nu acceptă stilul de conducere dictatorial, decât atunci când echipa sau compania se confruntă cu o criză adevărată. Trăim într-o țară în care avem democrație și oamenii își pot exprima opiniile. Şi aceste opinii chiar contează. Luați ca și exemplu protestele masive de stradă din România, care au avut loc cu câteva săptămâni în urmă. Atunci când oamenii experimentează libertatea în viaţa lor, ei vor duplicarea aceleiași situații și în mediul lor de lucru. Când nu văd aceeasi situatie la locul de muncă sau în mediul de afaceri, ei devin suspicioși față de motivația liderului, în loc să fie atenți la ceea ce li se solicită să facă. O altă mare greșeală pe care mulți lideri de companii  o fac este că uită că oamenii de la care ei se așteaptă să le urmeze deciziile au, de obicei, o pătrundere redusă a modului în care și în virtutea cărora au fost luate deciziile respective. Atunci când oamenii nu înțeleg ce se ascunde în spatele unei decizii, nu au nicio motivație să o urmeze sau o urmează cu resentimente; prin urmare, ei nu sunt dedicați în totalitate rezultatelor. Ei fac acest lucru doar pentru că așa li s-a cerut să facă, nu pentru că ei au crezut că au făcut ceea ce trebuia. Și liderul va fi privit ca un Dictator în scurt timp.