~~Acum câteva zile, am cunoscut un pilot al companiei Ryanair în București. Acest comandant era pasionat de zbor și își iubea slujba. Un om fericit la prima vedere, dar, când a început să vorbească despre Ryanair, nu a avut cuvinte de laudă despre CEO-ul lui, Michael O’Leary. Știu că O’Leary are în industria aeriană o reputație de persoană obraznică și un discurs vulgar. Mulți îl descriu ca fiind arogant și dispus să facă afirmații pe care mai târziu să le contrazică singur. Dar acest comandant a avut încă o remarcă ce reprezenta cea mai mare problemă pentru el: nu avea încredere în CEO-ul său. Îl vedea ca pe un pericol pentru viitorul companiei.
Când am auzit povestea lui, m-am gândit și la Barometrul despre Încredere Edelman 2017, care dezvăluie declinul încrederii la nivel global. Cu prilejul acestei cercetări au descoperit că, credibilitatea CEO se află la cel mai scăzut nivel din toate timpurile. Și nu numai asta. Au descoperit cea mai mare scădere a încrederii înregistrată vreodată în guvern, mediul de afaceri, mass-media și sectorul ONG. 53% dintre respondenți cred că sistemul general actual a eșuat – este nedrept și oferă slabe speranțe pentru viitor, în timp ce 15% cred că funcționează și cca. 1/3 dintre aceștia nu sunt siguri. Chiar și elitele arată o lipsă de încredere în sistem. Nu vreau să vă plictisesc cu mai multe cifre, dar, credeți-mă, nu sunt bune deloc.
Vedem, totodată, în jurul nostru crize economice, umanitare, culturale, ecologice și geopolitice. Instituțiile par că eșuează în a avea sau găsi soluții. O mulțime de articole descriu schimbarea către aripa de dreapta ca fiind una dintre cauze. Dar dacă explicația este mai profundă? Dacă democrația însăși se prăbușește? Cum se uită oamenii la liderii lor, din guvern și din mediul de afaceri? Pentru a înțelege mai bine, ne întoarcem la ceea ce Socrate spune despre democrație în ”Republica” lui Platon. De ce? Pentru că sunt câteva situații în care argumentele sunt înfiorător de (paralele) potrivite cu ceea ce se întâmplă pe scena actuală a lumii.
Conform lui Socrate, democrația în totalitate despre libertate. Majoritatea locurilor de muncă sunt la dispoziția tuturor și oricine poate face sau nu poate face ceva sau să spună ce dorește. Aproape toți oamenii de tipologii și filozofii diferite pot conviețui. Ei sunt ca un ”covor de blană naturală, pătat cu tot felul de culori”. Ținând cont de libertate, nimeni nu trebuie să se supună nimănui. Nimeni nu este obligat să urmeze ceva ce nu vrea să urmeze. Principiile nu mai sunt importante. Desigur că democrația nu arată așa. Socrate doar descrie tendința ce există atunci când vorbim de libertate ca și ideal. El nu vede democrația ca pe o problemă în urmărirea calității, dar în propria-i logică ce distruge democrația. Este un Cal Troian. De ce?? Socrate spune următorul lucru despre asta.
Înainte de toate, oamenii au o reacție alergică cu privire la lideri și experți, din cauza faptului că instrucțiunile și sfaturile sunt percepute ca o ”haină de forță”. Orice sugestie care limitează libertatea va genera o astfel de reacție. Singurii lideri acceptați sunt liderii care răspund precum o portavoce la dorințele oamenilor.
În al doilea rând, democrația are aproximativ 3 clase, deoarece oamenii folosesc libertatea nelimitată în mod diferit. Oamenii care sunt mai ”energici” decât majoritatea vor deveni lideri de state. Cei care sunt mai ”ordonați” decât ceilalți vor avea în mod semnificativ mai multă bunăstare. Rămâne cel de-al treilea și cel mai mare grup, al celor care trebuie să muncească și nu sunt prea bogați. În această situație, este logic faptul că liderii de state și bunăstarea merg împreună. Politicienii elaborează legi frumoase cu privire la bunăstare și, în schimb, o grămadă de bani revine politicienilor. Dar cei bogați nu sunt fericiți pentru mult timp. Ei încep să îi perceapă pe politicieni și legile lor ca și bariere pentru afacerile lor. Și cum pot aceștia protesta fără ca oamenii să își dea seama că ei nu vor decât să devină mai bogați? Sigur, soluția este să faci apel la idealul de libertate. Ei încep să spună că politicienii fură și pun obstacole prin introducerea de proceduri și reguli. Nici chiar democrația nu poate să funcționeze fără reguli și proceduri, în așa fel încât să se asigure succesul. Oamenii frustrați se vor înfuria și unul dintre cei bogați va fi desemnat în calitate de lider. Toate aceste lucruri au fost scrise în jurul anului 380 î.Hr. Dar văd prea multe asemănări cu situația curentă pe care nu pot să le ignor.
Sigur că oamenii nu sunt nebuni. Ei văd totodată că CEO și proprietarii de companii acționează pentru bunăstarea lor personală. Ei se simt trădați și își pierd încrederea. Ca un exemplu:
În perioada de criză, aproape toate băncile au avut nevoie de bani de la guvern. De fapt, banii nostri deoarece guvernul este plătit din taxele noastre. Totuşi, numai în Marea Britanie, bonusurile plătite de la începutul au depășit pragul de 100 miliarde de lire sterline în 2016. În ciuda penalităților, toate băncile au ales să dea bonusuri semnificative personalului lor senior. Şi fiți atenți, acest lucru s-a întâmplat nu numai în bănci. Vedem zilnic exemple de CEO nefuncționali care părăsesc compania cu un bonus mult mai mare de 1 milion de euro. Şi asta face ca oamenii să își piardă încrederea în clasa celor bogați. Nu mai sunt un exemplu pentru ei și refuză să îi urmeze.
Dacă Socrate are dreptate, fiecare democrație tinde către o societate în care elita priviliegiată acționează ca un parazit flasc, care exploatează pe toată lumea. Dacă sistemul nu are un răspuns la asta, singura opțiune este să votezi pentru lideri care luptă cu sistemul folosind o bormașină. Dar acești lideri se vor transforma în dictatori. Pare că nu există speranță. Dar există. Fondatorii democrației moderne cunoșteau ceea ce au prezis clasicii. Ei știau că democrația este vulnerabilă pentru populism. Ei au construit instituții independente precum curți, comisii, sisteme limitate de putere etc. Există și mecanisme precum referendum, prin care se cere socoteală liderilor astfel încât aceștia să nu se ascundă de oamenii din clasa joasă și de mijloc.
Cel mai important lucru acum este modul în care societatea va reacționa pe termen lung. Vor deveni oamenii mai implicați politic? Avem de gând să cerem mai multe de la politicieni și mai multă bogăție? Sau îi acordăm toată puterea unei singure persoane, cu speranța că nu va abuza de această putere?
Nu știu sigur, dar cred că ne așteaptă vremuri palpitante.
There are no comments