Donald Trump împotriva standardului de leadership
Lumea întreagă este, mai mult decât altă dată, interesată de președinția lui Donald Trump. Este clar că, campania lui Donald Trump a fost una neconvenţională, mai precis cea mai dificilă şi grobiană din ultimele decenii. In ciuda scandalurilor, zvonurilor şi acţiunilor oportuniste, el a câștigat alegerile, împotriva tuturor prezicerilor. Dar mai ales comportamentul lui ridică semne de întrebare legate de felul in care el va conduce Statele Unite in următorii patru ani.
În special pe baza comportamentului pe care l-am văzut deja, putem face o predicţie dacă el va fi un bun sau un lider excelent în timpul președinției sale. Nu voi intra în detaliu despre planurile şi ideile sale, deoarece acesta este terenul de joc al politicienilor, dar voi analiza numai comportamentul său în comparație cu standardul de leadership.
În ziua de astăzi, leadershipul devine din ce în ce mai important. Nu numai în mediul de afaceri, dar şi în conducerea țărilor. Leadershipul pune o amprentă temporală asupra viitorului şi conduce oamenii şi mediile culturale către neprevazut. Leadershipul bun conduce oamenii către acel viitor imprevizibil cu o atitudine pozitivă. Bazându-se pe fapte, un lider bun adoptă deciziile numai după consultare. Şi oamenilor le place să îi urmeze pe aceşti lideri. Leadershipul prost provoacă teamă, conflicte si creșterea incertitudinii.  
Să aruncăm o privire la ceea ce înseamnă bun leadership în comparație cu comportamentul lui Donald Trump. In cartea sa "From Good to Great", Jim Collins îi descrie pe cei mai buni lideri ca fiind umili, pe de o parte, dar având, de asemenea, o determinare și o ambiție clară de a acţiona la cel mai înalt grad posibil pentru a face ceea ce este bun pentru companie. În cazul lui Donald Trump, acesta a afirmat în mod repetat: "Haideți să facem din nou America măreață". Acest lucru arată clar că, în opinia lui, America nu mai este măreață. Dar el spune, totodată, că el face acest lucru pentru americani, în felul lui. Când calea aleasă de el reprezintă pe cea mai mare parte a americanilor, acesta ar fi un lucru bun. Astfel, la acest capitol, un punct în plus pentru Donald Trump. Cealaltă caracteristică a liderilor excelenți este smerenia lor. Cred că cei mai mulți sunt de acord că Donald Trump nu este umil/smerit deloc. Totul se învârte în jurul lui, iar el este chiar mândru de faptul că își poate utiliza puterea ca să îi intimideze pe ceilalți. Ce părere ai despre postarea lui pe twitter: "Îmi pare rău, perdanților şi criticilor, dar IQ-ul meu este unul dintre cele mai mari - şi voi toți știți asta! Vă rog să nu vă simţiți prost sau în nesiguranță, nu e vina voastră". Scor pozitiv la smerenie? Nu, nici vorbă de așa ceva.
Chiar dacă Donald Trump are un IQ ridicat, liderii buni și excelenți au o Inteligență Emoțională mare. O mulţime de oameni inteligenți nu sunt buni ca și lideri deoarece au un coeficient ridicat de inteligență (IQ), dar o Inteligență Emoțională redusă (EI). IQ-ul nu este un factor diferențiator pentru succes. Inteligența Emoțională este de patru ori mai importantă în termen de reușită, în ansamblu. Inteligența Emoțională este factorul de diferenţiere. 90% dintre diferenţele existente între liderii excepționali și cei de nivel mediu sunt legate de Inteligența Emoțională. Există patru elemente importante ale Inteligenței Emoționale: conștiința de sine, stăpânire de sine, conştientizarea socială şi managementul relaţiilor umane. Conștiința de sine emoţională înseamnă că puteți să vă recunoașteți emoţiile şi modul în care acestea vă pot afecta performanţa. Dacă cineva este echilibrat, își arată emoțiile, dar nu exagerează prin țipete sau generare de conflicte şi reflectă asupra propriei persoane, atunci puteţi spune că are conștiința de sine. Un motiv pentru care eu cred că Donald Trump are o conștiință de sine scăzută îl reprezintă ceea ce s-a întâmplat săptamâna trecută. Când s-au numărat toate voturile, Hillary Clinton a obținut mai multe voturi pe țară; Trump datorează câștigarea președinției sistemului Colegiului Electoral. Suspiciunile despre existența unor fraude pe calculator au condus acum la renumărarea voturilor în Wisconsin. Acest lucru nu este o ameninţare reală pentru Trump. V-ați fi așteptat ca președintele-ales  să dea un răspuns calm. Dar Trump va ”tăia în carne vie”. El susține ca a câștigat alegerile la nivel național, ”dacă scădeţi milioanele de oameni care au votat  ilegal” (literalmente postarea lui pe twitter a fost: ”În plus față de victoria covârșitoare prin câștigarea Colegiului Electoral, am câștigat votul popular dacă scădeți milioanele de oameni care au votat ilegal”). Această reacție generează două riscuri legate de președinția sa: o lipsă de grijă (pentru că afirmația lui este lipsită de orice dovezi) şi o lipsă de autocontrol. Pot să vă dau o mulţime de exemple de pe twitter şi alte afirmații în care Trump reacţionează furios la criticile aduse comportamentului său sau planurilor sale. Atât de multe încât am tendinţa de a crede că domnul Trump suferă de tulburare de personalitate narcisistică.
Dacă un lider este, totodată, capabil să se adapteze la schimbare, își stabilește obiective îndrăznețe, ia în calcul riscurile şi caută modalităţi de a face lucrurile mai bine, atunci puteţi conta pe faptul că are și o bună stăpânire de sine. Până acum, planurile lui Donald Trump se limitează la slogane, fără să ofere fundamente și fapte pentru aceste planuri. Momentan nu pune preț pe fapte. Când acestea nu îi plac, atunci le ignoră sau le modifică.
Celelalte două competenţe ale Inteligenței Emoționale sunt legate de lider în raport cu ceilalți. Să știi să conduci are de-a face în totalitate cu modul cum relaționezi. Şi rolul liderului este de a stabili normele, cultura organizațională şi mediul de lucru pentru toată lumea. Din acest motiv el are nevoie să fie empatic, astfel încât să înțeleagă sentimentele și perspectivele celorlalți și să manifeste un interes activ față de problemele lor. Donald Trump a stârnit o revoltă sugerând că veteranii care suferă de sindromul de stres post-traumatic nu sunt "puternici" si "nu pot face față". Și că, intr-o țară, veteranii sunt onorați ca eroi. Şi există mai multe exemple pe care vi le pot da ca eu pot da pentru a dovedi că președintele-ales nu este empatic deloc.
Ultimul lucru care face diferenţa în leadership este managementul relațiilor umane. Putem să ne uităm la modul în care un lider rezolvă conflictele sau este capabil să negocieze. Liderii buni comunică deschis despre neînțelegeri şi pot găsi soluţii în care oricine se poate regăsi. Doar căutați pe google sintagma 'Donald Trump Tweets Losers' şi veţi găsi zeci de exemple de oameni pe care el îi numește perdanți si îi insultă. Pe YouTube, puteţi găsi tot felul de exemple de lideri (mondiali) pe care îi insultă cu nerușinare.
Uitîndu-mă la comportamentul lui, înclin să cred că Donald Trump suferă de tulburare de personalitate narcisistică. Oamenii care manifestă această tulburare au nevoie de admiraţie excesivă şi au o lipsă de empatie. Ei au un grandios sentiment de auto-importanță (de ex. exagerează când vorbesc despre realizările şi talentele personale, se aşteaptă să fie recunoscuți ca fiind superiori fără să aibă realizări pe măsură). Ei cred că sunt "speciali" şi unici şi nu pot fi înţeleși decât de către - sau ar trebui să se asocieze cu - alți oameni la fel de ”speciali” și cu statut de înalt nivel (sau instituții). Astfel de oameni putem spune cu alte cuvinte că ”exploatează” relațiile umane, mai precis, profită de ceilalți pentru a-și realiza propriile scopuri. Sunt adeseori invidioși pe ceilalți sau cred că ceilalți îi invidiază. Emană aroganță, au comportamente sau atitudini de îngâmfare.
Ceea ce președinția lui va însemna exact este încă, în mare măsură, învăluit în mister. Dar primele semne nu mă fac să mă simt confortabil. Și apoi mă gândesc la faptul că exercițiul lui efectiv de putere nu a început încă.