Cu câteva săptămâni în urmă, am primit un apel telefonic de la Dana. O cunosc pe Dana de câțiva ani. Ea a lucrat ca director de vânzări în Albania pentru o companie multinațională franceză. În 2015, ea a avut curajul să demisioneze și să i se alăture sorei ei, care avea la acea vreme o mică afacere. Sora Danei deținea o mică fabrică de încălțăminte în Tirana, capitala Albaniei. După câteva luni, Dana a preluat afacerea și a devenit unicul proprietar. Motivul a fost că  sora Danei nu era fericită în fruntea companiei, ea a preferat să se retragă și să se ocupe mai mult de aspectele tehnice. Dana și-a folosit foarte bine abilitățile în vânzări deoarece compania a crescut rapid.
Acest articol a fsot publicat in revista BIZ, in data de 27 septembrie 2017.

În cadrul activității mele de coach și consultant, întâlnesc o mulțime de oameni. Și ei îmi spun o mulțime de povești/istorii legate de munca și de viața lor personală. Și toate aceste povești/istorii m-au învățat un lucru important: Oamenii sunt foarte agili. Chiar şi atunci când viaţa nu este atât de ”dulce” pentru ei. Nu am întâlnit niciodată o persoană care să fi avut o viaţă perfectă. Întotdeauna au existat atât suișuri, cât și coborâșuri și, uneori, coborâșurile au fost foarte grele. Și cei mai mulți oameni, atunci când privesc inapoi, spun: "Dar trebuie sa faci ceva, viața merge înainte".

Când vorbim despre bonusuri, ne gândim automat la bani. În multe companii, bonusul este folosit ca și mijloc de motivare. Și, de fapt, știm că, de peste 40 de ani, metoda ”recompensă (=bonus) și pedeapsă” nu funcționează ca factor motivator și, mai important, nici măcar în beneficiul companiei. De fapt, funcționează chiar împotriva companiei atunci când bonusul nu este legat de un bun indicator-cheie de performanță. Totodată, de peste 40 de ani știm că motivarea nu provine de la bonusuri.

John avea 55 de ani, iar în ultimii 10 ani, condusese departamentul de mentenanță. La acea vreme, eu eram directorul de resurse umane. John mă vizita săptămânal, întrebându-mă când ar putea fi pensionat anticipat. Voia să se bucure de viață și, în mod special, să petreacă timpul cu nepoții săi. Din nefericire, trebuia să îl dezamăgesc de fiecare dată. Pensionarea anticipată era doar pentru acei angajați al căror loc de muncă ar fi fost desființat. Câteva luni mai târziu, am fost nevoiți să facem o restructurare majoră din cauza rezultatelor financiare proaste. Aveam posibilitatea să desființăm locul de muncă al lui John. Și el a fost primul pe lista oamenilor care ar fi putut să plece, aplicând procedura pensionării anticipate. 
Acest articol a fost publicat pe site-ul www.cariereonline.ro, in data de 21 iulie 2017.

Adeseori, nu ne dăm seama cât de importantă este munca în viața noastră. Oamenii din România lucrează multe ore. Zece ore pe zi nu reprezintă excepţia. În aceste cazuri, oamenii petrec 30% din timpul lor la muncă, tot 30% pentru familie şi prieteni şi 40% din timp îl petrec dormind și călătorind. Şi includem aici și weekend-ul. Deci, eu cred că este foarte important să ne gândim la acele întrebări despre viaţă.

Bonusurile, în acest articol, înseamnă bonusuri în bani, care sunt menite să sporească motivația. Și o motivație sporită crește performanța. Dar chiar este cazul? Când oamenii primesc un bonus, două variabile sunt importante: CÂND îl primesc și CÂT primesc. Și aceste variabile sunt legate între ele. Haideți să aruncăm o privire mai atentă asupra acestor două variabile.

După unul dintre seminariile mele, am rămas seara la o bere cu Dragoș, unul dintre manageri. Era clar pentru mine că lui Dragoș îi plăcea jobul lui. Vorbea entuziasmat despre companie și despre modul în care colaborează cu colegii. Fața lui s-a schimbat atunci când a început să vorbească despre echipa lui. Conducea o echipă de 12 oameni, toți simpatici și muncitori, mi-a mărturisit el, doar Liviu era o adevărată dramă.

Draga domnule Manager General, in activitatea ta, acum ceva vreme, ai fost implicat in procesul de fuzionare a doua companii. De aici, au rezultat noi itinerarii, schimbari, noi tehnologii si inovare. Ai organizat un nou comitet de conducere, cu oameni specializati in tehnologie, sisteme, probleme de accesare a pietei. Insa nu ai consultat niciun reprezentant de la Resurse Umane care sa ghideze acest proces al fuzionarii. Pentru ca nu ai crezut, poate, ca ar fi nevoie. Si apoi a venit perioada aceea de criza interna: oameni putin implicati in echipa, rezultate slabe, desi ai fost convins ca noul sistem poate functiona impecabil. Insa oamenii? Pai, oamenii nu s-au adaptat pentru ca nu au fost pregatiti, nu li s-au recunoscut meritele sau pur si simplu nu si-au dorit sa se implice in acest proces. Si apoi te intrebi ce poti face? 

Considerăm că oamenii din compania noastră sunt costuri sau investiții? Și ce înseamnă asta pentru deciziile noastre?

Suntem cei mai bogați oameni din lume?