Resurse umane... Auzim cuvintele astea peste tot în lume. Pe vremuri, se alocau angajaților sarcini simple, fără prea multă răspundere, pentru că managerul este responsabil, înțeleg asta. Dar azi? Cei mai mulți angajați iau contact cu clienții și sunt cartea de vizită a companiei. Cei care intră mai puțin sau deloc în contact cu clienții trebuie să îi sprijine pe cei care o fac. Și, deoarece clienții sunt din ce în ce mai exigenți, ne așteptăm din partea angajaților noștri să găsească ei soluții, nu managerul lor.... sau managerul managerului. În opinia mea, nu se mai poate afirma că o persoană este doar o resursă. Resursele pot fi înlocuite cu ușurință sau achiziționate din altă parte. Dar dacă un angajat apreciat, profesionist și experimentat părăsește compania? Pierdeți o resursă umană sau o investiție? După mine, o investiție. Însă continuăm să ne comportăm de parcă oamenii ar fi resurse. În bilanțul contabil, figurează la costuri, nu la investiții. Și ce facem când afacerea nu merge prea bine? Reducem imediat costurile. În cazul angajaților, asta înseamnă reduceri de personal, mai puțină formare profesională (sau deloc), tăierea unor beneficii etc. etc. La capitolul investiții, avem echipamente. Pentru că sunt o investiție, avem mare grijă de ele. Asigurăm mentenanța, avem grijă de ele, doar asta faci cu investițiile, nu? De fapt, e ciudat. Nu ar trebui să fie invers? Echipamentele să fie costuri și angajații o investiție? Dacă vă gândiți puțin, această schimbare de mentalitate poate însemna foarte mult. În beneficiul oamenilor și al companiei.
Cauta pe site
Blog Archive
- December 2017 (1)
- September 2017 (4)
- August 2017 (2)
- July 2017 (4)
- June 2017 (2)
- May 2017 (4)
- April 2017 (4)
- March 2017 (2)
- February 2017 (4)
- January 2017 (2)
- December 2016 (6)
- November 2016 (2)
- September 2016 (2)
- July 2016 (4)
- June 2016 (2)
- May 2016 (4)
- April 2016 (4)
- March 2016 (2)
- January 2016 (2)
- November 2015 (2)
- September 2015 (2)
There are no comments